Am urmărit cu atenţie, în ultimul timp, mişcarea sindicală şi jocul puterii în raport cu aceasta. Puterea politică se teme de sindicalişti şi, în primul rând, de NUMĂRUL lor. Pentru că sindicatele sunt singurele structuri organizate care se mobilizează aproape exemplar în a-şi clama revendicările. Deci tot ce i se întâmplă acum cu Marius Petcu vizează, de fapt, spargerea mişcării sindicale şi fărâmiţarea acesteia în triburi mărunte. CNSLR Frăţia nu este (nu era!) o forţă de neglijat, şi nici SANITAS-ul, deci nu puteau fi lăsate astfel organizate.
Era stresant, pentru Putere, să aibă o asemenea forţă în coaste. Aşa
că a trecut la măsuri strategice. Iar cea mai simplă strategie a fost
„principiul dominoului”: compromiţi liderul şi toate celelalte sindicate
şi uniuni sindicale se desprind rapid şi cad. De fapt, nu toate, o
parte, cele mai corecte. Sau, mai exact, cele cu lideri corecţi şi
ataşaţi de oamenii pe care-i reprezintă. Aceştia nu vor accepta poziţia
ambiguă a celor din conducerea CNSLR Frăţia sau SANITAS, căci se simt
compromişi. Mai ales că a trecut nepermis de mult timp de la momentul
aşa-zisului flagrant până când Marius Petcu a luat decizia să se
autosuspende. Ceea ce a creat nemulţumiri şi iritare printre
sindicalişti. Iar conduita lui Marius Petcu în raport cu sindicatele pe
care le conduce nu a fost dintre cele mai exemplare, ceea ce a dus la
desolidarizarea acestora de lider. SANITAS-ul, care era, până în acest moment, cea mai numeroasă (peste 100.000 de membri), cea mai compactă şi cea mai eficientă structură sindicală din CNSLR Frăţia (şi să nu uităm, el a fost creat de Marius Petcu) este pe punctul de a exploda, împlinind fericit proiectul de dezmembrare al „laboratorului” de la Cotroceni. Singura soluţie de redresare ar fi schimbarea în totalitate a actualei conduceri. Această mişcare ar fi percepută favorabil în spaţiul public şi ar remotiva sindicatele din federaţie să rămână împreună. Fotoliile sunt însă prea confortabile pentru cei care le ocupă acum. Aceştia nu gândesc decât pe termen scurt şi foarte scurt şi nu realizează că, fără masa de oameni care-i susţin, sursele lor de câştig dispar. Iar SANITAS-ul (ce va mai rămâne din el până la disoluţia totală) va deveni o anexă, un accesoriu decorativ al principalului lor adversar de până acum (puterea politică), o femeie de serviciu care va fi folosită, simultan sau succesiv, când la Cotroceni, când în Piaţa Victoriei, când la Parlament.
Puţin, desigur, dar este un câştig real şi pentru toată naţiunea. Pentru naţiunea aceea care se uită la televizor şi zice că „uite ce puţini sindicalişti s-au adunat”! Naţiunea, adică noi. Şi apropo de mulţi şi puţini, vreau să subliniez două lucruri:
Aceasta este treimea din stânga (dinspre Cheiul Dâmboviţei)... Treimea din mijloc... ... şi treimea din dreapta (în momentul în care „treceau” pe acolo Crin Antonescu şi Victor Ponta)... În total 6.000 de manifestanţi!... Nu?
2. La
mitingul de la Londra au participat vreo 500.000 de oameni.
Impresionant, într-adevăr! Da, dar este bine de ştiut următorul amănunt:
sindicaliştii propriu-zişi, respectiv membrii Confederaţiei sindicale
britanice Trade Union Congress (TUC), n-au depăşit ca număr o treime din
ce se vede în pozele de mai sus. Restul a fost POPULAŢIA LONDREI! Peste
400.000 de londonezi au ieşit în stradă (după cifrele lor oficiale) şi
au participat la proteste...
|
News >