News‎ > ‎

Cotidianul.ro: Noul Cod Penal legalizează cenzura în presă !

postat 23 oct. 2013, 22:26 de Office Mediasind
Începând cu 1 februarie 2014, cine face dezvăluiri critice despre activitatea unui procuror sau judecător riscă închisoarea. Ce spun avocaţii. Mostre de „infracţiuni” din ultimele 4 luni. USL a tratat cu superficialitate noul Cod Penal şi a ratat modificarea sa în octombrie 2012. 
 
Interzis la dezvăluiri şi critici la adresa procurorilor şi judecătorilor

Jurnaliştii de la Luju.ro (publicaţie online care alături de Cotidianul.ro a fost catalogată ca fiind „pernicioasă” de procurorul Lucian Papici) a descoperit printre sutele de articole din noul Cod Penal unul care pur şi simplu instituie în mare măsură cenzura în presă. Astfel, potrivit art. 276 Cod penal: „Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare in curs, face declaratii publice nereale referitoare la savarsirea, de catre judecator sau de organele de urmarire penala, a unei infractiuni sau a unei abateri disciplinare grave legata de instrumentarea respectivei cauze, in scopul de a le influenta sau intimida, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda”.

Ce înseamnă în limbaj popular acest articol ? Practic, dacă în presă apare orice dezvăluire, orice critică privind activitatea unui procuror în instrumentarea unui caz sau a unui judecător în timpul judecării unui dosar, înseamnă că s-a comis o infracţiune sanţionată cu închisoare sau amendă. 

Mostre de „infracţiuni” din Cotidianul.ro 

Nol Cod Penal intră în vigoare la 1 februarie 2014. Vă prezentăm o serie de fragmente din articole apărute în ultimul timp în Cotidianul.ro. care ar fi considerate infracţiuni dacă ar fi publicate după 1 februarie 2014.

-          Aşa cum era „de aşteptat”, au şi apărut stenogramele din dosarul „referendumul”. Numai că apariţia lor luni, 7 octombrie, este ilegală. Pentru că dosarul nu a devenit încă public. Cu toate acestea, procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, nu a avut nicio reacţie la această nouă încălcare a legalităţii din instituţia pe care o conduce.

 -          După cum se vede, CCR „joacă” pentru a nu ştim câta oară în favoarea preşedintelui. Nu vrea în niciun chip Traian Băsescu ca România să aibă o Constituţie revizuită nici măcar în decembrie 2014, nu va avea. Pentru că CCR îl ajută. Din punct de vedere tehnic însă, decizia CCR de a dezbate sesizarea peste o lună frizează absurdul. Legea atacată la CCR are doar 4 (patru) articole din care numai 2 (două) sunt contestate. Este nu doar inacceptabil, dar şi jenant, ca pentru două articole care însumează 37 de cuvinte, două articole care au mai făcut obiectul verificării de constituţionalitate pe 26 iunie 2013 să fie acordat un termen de o lună de zile. 

-          Avocatul deputatului Ion Stan a depus documente explozive în instanţă şi aduce acuzaţii extrem de grave procurorilor DNA. Una a văzut Ion Stan când şi-a studiat dosarul de urmărire penală şi altceva a ajuns în instanţă. 

-          Un al doilea semn de întrebare: de ce procurorii nu fac nicio referire la primul ministru Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu. Cei doi au o implicare directă în această afacere. Pe 27 mai 2009, premierul Emil Boc emite OUG nr.54/2009, prin care continuă politica lui Varujan Vosganian, adică „furnizarea pentru consumatorii eligibili care optează pentru statutul de consumator întreruptibil a gazelor naturale doar din producţia internă”. Dar despre Emil Boc procurorii nu spun nimic. OUG 54/2009 este adoptată de Parlament pe 10 octombrie 2009, este trimisă la preşedinţie pentru promulgare pe 28 octombrie 2009 şi legea este promulgată de Traian Băsescu pe 10 noiembrie 2009, prin Decretul 1648/2009 şi devine Legea 332/2009. 

-          Procurorii DNA se pare că au folosit în cazul Silaghi „reţeta” utilizată în cazul deputatului PSD Ion Stan, adică punerea unui infractor sau a unei persoane cercetate penal de a denunţa altă persoană. Reamintim, în cazul „poveştilor” despre Ion Stan a fost utilizat un personaj cercetat de DNA şi aflat într-o situaţie deloc roz. Acum, se pare – dacă informaţia dată de Realitatea TV este reală – că a fost utilizat omul de afaceri Nelu Iordache, aflat în arest preventiv din decembrie 2012. 

-          Suntem în faţa unui fapt fără precedent în România postdecembristă: procurorii DNA au început să ancheteze conţinutul unor ştiri. Sub pretextul că sunt denigratoare la adresa cuiva. Aşa ceva nu ţine de competenţa procurorilor DNA şi suntem clar în faţa unei acţiuni de intimidare. Pentru situaţii în care cineva (persoană fizică sau instituţie) se consideră denigrată de o ştire de presă, alta este rezolvarea, partea „denigrată” se poate adresa justiţiei. Pentru acest pasaj din comunicatul DNA ar fi trebuit să ia „foc” în secunda doi toate ONG-urile din domeniul media, dar nu am întâlnit până acum nicio reacţie.

 -          Decizia CCR de miercuri privind Legea referendumului reprezintă un unicat în materie. Din cauza judecătorilor pro-Băsescu din CCR România riscă să piardă foarte mulţi bani care trebuie să vină de la UE. (...) O astfel de decizie reprezintă în primul rând o aberaţie juridică. Un articol de lege nu poate fi în acelaşi timp şi constituţional, dar şi neconstituţional. Un articol de lege este, ori constituţional, ori, neconstituţional.Nu există o cale de mijloc.

 Ar mai fi şi foarte multe alte exemple din ce s-a publicat în Cotidianul.ro, dar ne-am limitat doar la câteva din ultimele 4 luni. De menţionat că nu se instituie o cenzură doar presei, ci şi libertăţii de exprimare în general. Astfel, dacă la un miting (deci în public) vor fi persoane care vor face referiri negative la adresa unui procuror sau judecător, dacă la un talk-show radio sau tv un invitat aduce critici unor practici din justiţie, unor rechizitorii ale procurorilor etc, cei în cauză vor intra sub incidenţa Codului Penal.

Ce spun avocaţii 

„Acest articol este o aberaţie, de o manieră care nu-şi găseşte utilitatea şi eficienţa juridică. Declaraţiile făcute de orice persoană pot fi interpretate oricând ca o presiune la adresa unui procuror sau judecator, iar articolul prezintă o vadită atitudine discriminatorie faţă de cel care e pus în situaţia să demonstreze afirmaţiile pe care le face vizavi de un magistrat. Nu mai vorbim de dificultatea probatoriului întrucat magistraţii pot oricand să interpreteze o declaraţie drept presiune asupra lor. Şi mai grav este că se aduce atingere dreptului de a informa publicul de catre specialişti sau jurnalişti privitor la corupţie şi la fapte ce ţin de desfăşurarea unui proces. Pe scurt, pentru orice declaraţie facută despre un procuror sau judecător, pregateşte-te să faci puşcărie! Unde mai este graniţa între prejudecată, judecată de valoare şi cât mai este respectat interesul public? Faptul că într-o societate democratică există puncte de vedere diferite, nu are cum să fie infracţiune” (avocat Cătălin Dancu).

 „Ar trebui să încetaţenim în terminologia juridică termenul macovism. Acest articol este un macovism. Este vorba de teama unora de orice fel de reacţie publică şi e fundamental neconstituţional. Reamintesc tuturor că Justiţia este un serviciu public, iar dreptul părţilor de a avea un proces echitabil e dat de publicitatea desfăşurării acestui proces. Instaurarea unei asemenea cenzuri de tip totalitarist prezintă o teamă viscerală faţă de adevărul opiniei publice. Să ne amintim că până ân 1989 era o lege ce interzicea comentarea în presa a anchetelor sau proceselor. Daca vor să ne întoarcem la anii aceia, păi atunci să ne întoarcem cu totul!” (avocat Lucian Bolcaș) – ambele declaraţii au fost preluate de pe Luju.ro.

 Superficialitate „marca” USL sau e vorba de altceva 

Proiectul noului Cod Penal a fost elaborat de guvernul Boc, iar ministru de justiţie – practic 90% din cod a fost lucrat de experţi din Ministerul de Justiţie, mulţi rămaşi de pe vremea Monicăi Macovei – era Cătălin Predoiu. Pe 22 iunie 2006, Guvernul Boc 1 îşi angajează răspunderea pe această formulă de Cod Penal. Angajarea răspunderii nu a fost urmată nici de o moţiune de cenzură (opoziţia era formată atunci doar din PNL şi UDMR, deci nu avea nicio şansă) şi nici de o sesizare la CCR. La vremea respectivă articolul 276 a trecut neobservat. În primul rând pentru că fiind vorba de o angajare a răspunderii guvernului, nu au existat dezbateri, iar evenimentele fierbinţi ale zilei au fost altele.

Se impune o întrebare: de ce ulterior acest articol scandalos (şi altele făcute cu picioarele) nu au fost modificate ulterior, mai ales după constituirea USL? Există două posibile răspunsuri. Primul – cei din USL au acţionat (au mai fost şi alte situaţii şi în plus au jurişti de factură modestă) superficial şi nu au observat ce „moştenire” le-a lăsat guvernul Boc1. Al doilea – în 2009, când s-a adoptat Codul Penal, PSD era la guvernare şi chiar dacă (bănuim) nu a avut vreo contribuţie la elaborarea Codului, a evitat să „dezgroape morţii”.

După angajarea răspunderii, Codul Penal a mai suferit 3 modificări: Pe 28 februarie 2012 şi 27 martie 2012 în Camera Deputaţilor s-au dat voturi finale pe ceea ce au devenit Legea 63, respectiv Legea 187 din 2012. Pe atunci USL se afla în grevă parlamentară, iar cele două legi de modificare au trecut la limită (la conducerea şedinţelor s-au aflat Roberta Anastase, respectiv Ioan Oltean, deci cu număratul într-o sală fără opoziţie nu a fost nicio problemă –n.a.); Dar pe 2 octombrie 2012, când USL avea deja majoritate în Parlament, trece fără probleme PL 100/2011, care avea să devină Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal. Aici USL putea să intervină. Nu a făcut-o şi una din explicaţiile de mai sus trebuie luate în considerare.

Comments