News‎ > ‎

jurnal de dâmboviţa: "Astăzi bătuti, mâine împuşcaţi?"

postat 26 nov. 2010, 05:28 de Office Mediasind   [ actualizat la 26 nov. 2010, 05:38 ]

Astăzi bătuti, mâine împuşcaţi?

Ieri, pentru trustul nostru de presă a fost o adevărată zi de coșmar. Cu toată intuiția mea, nici pe departe n-am prevăzut că vom fi agresați criminal. Nu mai e timp acum să umblăm cu introduceri și alte teorii despre deontologii profesionale, educație, interes public etc. Pe la ora prânzului, o lovitură criminală ne-a venit dinspre Termica, în zona centralei de cogenerare, unde a fost repartizată o echipă a TV Artpress pentru un reportaj.

Pe fond, reportajul nu putea fi critic în nici un fel față de cei care administrează superba centrală procurată pe bani publici, ajunși în vistieria primăriei din buzunarele târgoviștenilor. Interesul public extrem de încordat privind situația societății Termica ne-a obligat să ne implicăm profesional în descâlcirea motivelor care-i vor face pe cel puțin 20.000 de târgovișteni să tremure de frig toată iarna.

În prealabil, redactorul șef Laura Manafu luase legătura cu persoane din conducerea societății și n-a existat nici o temere că materialul de televiziune ce va fi realizat ar crea vreun disconfort societății Termica. Superficialitatea cu care administrația Boriga tratează această problemă stringentă a peste 6000 de familii este cu adevărat nelalocul ei. Personal, solicitasem executivului Primăriei Târgoviște încă de astă vară, când omul deștept își construie ște sanie, un raport asupra situației de la Termica. Nu l-am primit nici până azi.

Aveam semnale, ce-i drept, că actuala administrație, din interese pe care nu le cunoaștem, ar fi dorit să renunțe la sistemul de încălzire centralizată. Sigur că interesul era în primul rând al societăților care comercializează centrale termice să se blocheze Termica și, de ce nu, și al societăților care execută instalații de asemenea tip. N-am să fac o teorie întreagă pe un proiect care deja în Occident a dat câștig de cauză încălzirii centralizate și semicentralizate în localitățile urbane mari și foarte mari. Ne întrebăm cum dracu’, Doamne iartă-mă, vom plăti noi, târgoviștenii, creditul cu care s-a realizat centrala de cogenerare în această criză fără de sfârșit.

Ieri urma să se dezbată în Consiliul Local, însă eu n-am mai putut participa din motive pe care o să le explic, dotarea cu centrale termice a grădinițelor și școlilor din municipiu. Erau prețuri total diferite atât la centrale, cât și la manopera lor, care ar fi necesitat, în interesul cetățeanului, o dezbatere foarte amplă. Așadar, revin la echipa de filmare care, ajunsă la fața locului, a fost pur și simplu luată la bătaie de un polițist comunitar sălbatic.

În viața mea de jurnalist, vă spun drept că n-am văzut și nici n-am auzit de o asemenea violență împotriva jurnaliștilor târgovi șteni. Vocabularul trivial al milițianului, îmbrâncelile și amenințările pe care acesta le-a azvârlit înspre ziariști pur și simplu m-au speriat. Practic, n-a lipsit din tot tacâmul decât glonțul de avertisment al milițianului și poate, cine știe, ochirea dușmanului de clasă – cum cred actualii politruci – numit presă. Informația a fost dezbătută aseară pe postul nostru de televiziune, ba chiar au fost transmise știri și pe unele posturi naționale. Am fost extrem de revoltat când am văzut filmările realizate ca pe front.

Am fost tentat să-mi iau toți colegii de mână și să ne oprim în fața Parlamentului European. Așa poate vor înțelege aleșii de acolo cât de măcelărită este presa românească de aparatul represiv al actualei puteri. Imediat după prânz m-am dus spre Primăria Târgoviște cu gândul să anunț în Consiliul Local violența la care au fost supuși jurnaliștii noștri de către milițienii comunitari și să-i trag la răspundere pe cei care se împotrivesc din motive numai de ei știute comunicării corecte cu cetățenii a instituțiilor subordonate Consiliului Local.

La primărie mă aștepta un tânăr pe nume Giani – fără părinți, fără casă, fără loc de muncă, fără nici un venit. Dar cu speranțe! Mă rugase ca în calitatea mea de consilier să intervin pentru a putea fi ajutat să-și găsească un acoperiș deasupra capului. Nu visa la mai mult de o amărâtă de garsonieră confort IV de la marginea târgului, de unde să-și înceapă viața în vremurile astea criminale. Îl cunoșteam de când era la Casa de copii și cum statul nostru nenorocit n-a catadicsit să scoată nici o lege care să-i ajute pe amărâții ăștia după ce-și termină școala, mă hotărâsem, ca și-n alte cazuri, să intervin și să explic consilierilor și primarului de ce oamenii în situația lui Giani trebuie să fie ajutați urgent de administrația locală.

Când colo, ce să vezi. La intrare o doamnă milițian mi-a adresat zborșit refuzul de a-l prezenta pe amărâtul de Giani boierilor din Consiliul Local. I-am explicat acestei femei milițian că la ședințele Consiliului Local accesul cetățenilor e liber. Ședințele sunt publice prin lege. Ea, nu și nu și nu. L-am luat de mână pe Giani, părintește, ca sub protecția mea să poată să-și prezinte boierilor consilieri și primarului amărăciunea lui de om pe drumuri, fără nici o sursă de existență.

Scenele au fost de o violență rară, cu îmbrânceli, pumni și scrâșnete de dinți, până la punctul final când am fost trântiți la podea eu și Giani de cei 4-5 polițiști. Cu o tehnică pe care eu evident n-aveam de unde s-o cunosc, cei 4-5 haldăi ne-au îmbrâncit violent până ne-au pus jos de două ori. Tensiunea era maximă și la propriu, și la figurat. Eu eram vinovat că-i apăram drepturile amărâtului de Giani. Colegii mei ziariști au chemat Poliția cea adevărată și Salvarea.

Deși n-am vrut să iau drumul spre urgența spitalului, cei din Salvare, după 10 minute de teste, m-au obligat să mă prezint la Secția de Urgențe a Spitalului Județean. Aveam dureri de cap, tensiunea peste 20 și pulsul peste 120. Mai avusesem neșansa să fiu bruscat extrem de dur într-un calorifer, dar spre norocul meu, tâmpla mi-a trecut la câțiva centimetri de el. Pur și simplu, n-aveam aer. Aveam starea pe care ți-o provoacă un coșmar.

Televiziunile plecaseră să-l filmeze pe primar iar eu și Giani am fost căsăpiți în mai puțin de un minut. Norocul nostru a fost că două persoane au văzut violența criminală a celor 4-5 milițieni și s-au revoltat. Am ieșit după vreo oră de la spital și am ajuns epuizat la trust, dezamăgit și revoltat cum nu cred să mai fi fost vreodată în viața mea. Mai auzisem că primarul se exprimase, ca de obicei superficial, asupra situației. Cică eu și Giani ne-am fi tăvălit de plăcere pe podelele primăriei. Așa, de amorul artei!

La ceas de seară Poliția a comunicat că ancheta se va desfășura direct la Parchet. Aveam informații pe surse că șeful Poliției se întâlnise cu procurorul șef și deciseseră acest lucru. Colegii din presa centrală și câțiva lideri ai principalelor organizații de presă mi-au promis tot sprijinul, inclusiv internațional. Le mulțumesc. Cert e că Târgoviștea în aceste vremuri portocalii este dominată de o violență fără precedent. Instituțiile statului, după cum s-a văzut, nu sunt străine de creșterea violenței.

Mai mult decât atât, înaintea atacurilor criminale la presă, tot executivul primăriei a defilat ieri cu trufie într-un marș care zice-se demasca și acuza violența domestică. Ce rușine! Nu ne mai salvează decât anticipatele. Hai să-i lăsăm și noi pe drumuri cum au lăsat ei, fără pic de rușine tot poporul în foame, frig și fără speranță. Curaj! Îi dovedim!

Teodor Vasiliu | teodor.vasiliu@artpress.ro

Comments