News‎ > ‎

ReporterVirtual.ro: Drama unei familii de ziarişti: “În aceste momente, scriu şi plâng…”

postat 25 nov. 2012, 23:48 de Office Mediasind   [ actualizat la 26 nov. 2012, 00:19 ]
Îi cunosc pe amândoi de 20 de ani. Ea, o ziaristă care a excelat în domenii diverse: externe, monden, social, corespondenţi. O femeie de pus la rană, cuminte, plapândă, gata oricând să sară în ajutorul colegilor, un om care nu a ridicat glasul niciodată şi nu a supărat niciodată pe nimeni. El, un secretar de redacţie priceput, care a facut cu uşurinţă trecerea de la plumb, calandru şi linotip la lumea calculatoarelor după 1995. Am lucrat cu amândoi în diverse etape ale vieţii mele profesionale. Drumurile noastre s-au desparţit şi s-au reîntâlnit de mai multe ori.

Însa acum, într-o lume a presei în care majoritatea ziariştilor „ştiu să scrie doar pe tastatura şi fac teren doar pe Google”, vorba colegului Mihai Duţă, realizator la B1TV, ea şi el nu-şi mai găsesc locul. Într-o presă distrusă de tot felul de habarnişti ajunşi “manageri” şi aservită total patronilor şi intereselor lor, cei doi au fost aruncaţi la lada de gunoi a istoriei printului românesc, ca nişte jucării stricate. M-a impresionat strigătul ei de revolta şi de diperare, mesajele ei pline de obidă şi de  resemnare şi am rugat-o să-mi dea voie să public aceasta corepondenţă privată. După ce s-a codit îndelung, m-a rugat un singur lucru: să nu le fac publice numele şi să evit detaliile care i-ar putea identifica. Redau în continuare mesajul, din care am scos unele pasaje conform rugaminţilor ei. Îl redau pentru că în el se pot regăsi mulţi colegi, îl redau şi pentru cei care se cred de neînlocuit şi nu-şi dau seama că roata se poate întoarce oricând:

Astăzi am sufletul gol şi nu mai simt bucuria de a trăi

“Sunt în şomaj din luna august, când ziarul la care lucram a renunţat la print, iar şocul pierderii serviciului m-a “ucis”. Nu ţin legătura cu niciun fost coleg şi nu am spus nimănui până acum drama prin care trec. După schimbările din 2010 din Adevărul Holding, nu mi-am mai găsit rostul în acel trust, aşa că am făcut tot posibilul să plec: noii oameni care se instalaseră la conducere s-au dovedit a fi hapsâni şi inumani. Am facut-o fără regrete, dar alegerea mea a fost neinspirată.
După nouă luni acolo unde m-am transferat, s-a renunţat la print, iar eu am fost atât de marcată de disponibilizare, încât am decis să nu mai caut de lucru în presa.
Şi soţul este la fel de nefericit. A lucrat în ultimii ani la trustul lui Voiculescu, iar la 1 noiembrie 2011, majoritatea oamenilor din acea redacţie au fost aruncaţi în stradă. Nici până astazi, Voiculescu nu i-a plătit ultimul salariu şi nu i-a dat actele care să demonstreze că a încetat contractul. A reuşit însă să se pensioneze anticipat şi are o pensie de 406 lei, ca ultimul analfabet. După 37 de ani de muncă! Soţul meu a intrat în depresie, iar eu a trebuit să salvez situaţia. Aşa că m-am angajat ca bonă pentru o fetiţă de un anişor, ca să-mi pot plăti ratele la bancă. În concluzie, asta e viaţa a doi dintre oamenii care au lucrat 20 de ani în presa scrisa a României postdecembriste.

Mi-e ruşine şi, mai mult, nu vreau compasiune. Să ştii că, în aceste momente, plâng şi scriu. Pe vremea ADEVARULUI adevarat, simţeam că pot să mut munţii din loc şi munceam cu mare, mare, mare drag. Azi, sunt fără vlagă… Am fugit la alt ziar, unde munca mea a fost apreciată, dar patronul l-a închis, iar ultimul venit a fost primul plecat. Până şi Redactorul-Şef a plâns la plecarea mea… Am plâns amândoua în toaleta redacţiei, ca să nu ne vadaă lumea… Câţiva colegi au încercat să mă ajute, să vorbească la alte ziare, dar era greu fiindcă presa scrisă e pusă la “cura de slăbire”, iar un om în plus într-o redacţie poate deveni o povară. Mai ales când ai peste 50 de ani…

Astăzi am sufletul gol şi nu mai simt bucuria de a trăi. Sunt şomer, iar ca să-mi achit cele două nenorocite de credite la bancă “fentez” statul, muncind la negru, ca bonă, pentru ca, în afara de munca de jurnalist nu am “atestat” decât pentru “meseria” de mama”…

ahalpert.personal@gmail.com

Publicat de Adrian Halpert pentru ReporterVirtual.ro
Comments