Niciodată nu m-am priceput să scriu un anunț la decese, iar modelele prezentate mi s-au părut stupide. Nu poți înghesui viața unui om în câteva cuvinte și nici pe o pagină de ziar. Mi-ar plăcea să citesc cât mai multe povești despre Daniel Tomescu, cele din redacții. Măcar așa să-și amintescă colegii despre el. La bibliotecă nu va merge nimeni să-i citească articolele, așa cum se va întâmpla cu fiecare dintre noi, cei care am lucrat în presa scrisă. Pe net nu există o arhivă. Dispărem cum am spus: cu un simplu delete. Am putea salva însă o viață de jurnalist cu un folder care să nu poată fi șters, iar cei care au puterea să arhiveze toate ziarele apărute din ’90 până acum. Cine mă ajută să umplem folderul Daniel Tomescu? Cu poze, articole și povești. Și nu se știe când cineva ne va ajuta și pe noi să devenim un folder de neșters. Dumnezeu să-l ierte! Notă: Pentru tinerii jurnaliști sau cititorii care nu cunosc cine a fost gazetarul Tomescu, fac doar câteva mici precizări. Până în 1990 a fost actor la Teatrul de Comedie, apoi jurnalist, pentru că un accident de mașină l-a făcut inapt pentru roluri. A lucrat la Evenimentul zilei și Gardianul. N-a scris fantastic de mult, ci a coordonat. Și a făcut-o bine. Apoi este atât de multă muncă în spatele unui șef adevărat, încât mulți poate nu-și imaginează. El dă imaginea ziarului și el e cel care șlefuiește jurnaliști, chit că mulți uită cine le-a fost tătuc. Publicat de Tiberiu Lovin în Reporter Virtual |
News >