News‎ > ‎

„Șerpăria“ din mediile publice

postat 8 iul. 2015, 01:04 de Office Mediasind   [ actualizat la 8 iul. 2015, 01:04 ]
Metafora din titlu, apărută în comunicatele Sindicatului Unit al Salariaților Radio România, descrie plastic situația combinațiilor preponderent confidențiale, a abuzurilor, a corupției din radioul public, în interesul unui grup politizat aflat la conducere.
 
Neobositul Adrian Moise, liderul Sindicatului Unit al Salariaților Radio România, concediat în 2013 și aflat în mai multe litigii cu SRR, n-a încetat să scotocească în cotloanele ascunse ale ins­ti­tuției, aducând la suprafață in­formații escamotate. Așa ve­dem că o seamă de membri ai Consiliului de Administrație se află în incompatibilitate, în frunte cu Ovidiu Miculescu, pre­ședintele-director general al radioului public, că acesta a fost informator al Securității cu nume de cod „Adrian“, așa aflăm că, în ciuda de­cla­ra­țiilor pline de emfază ale conducerii despre succesul economic (spre deosebire de surata ei, televiziunea publică), veniturile din taxă și de la buget însumează peste 400 milioane lei și doar 8 milioane sunt atrase din publicitate și activități comerciale, așadar, ma­na­ge­men­tul strălucit este binișor subvenționat. Mai ci­tim pe site-urile sindicale și ale Mediasind că directoarea Centrului cultural SRR, Oltea Șer­ban-Părău, a primit o condamnare de un an cu suspendare pentru conflict de interese.

O scrisoare deschisă a SUS-Radio România către parlament, premier, DNA, ambasade etc. avertizează asupra prezumtivei de­sem­nări po­litice a actualului președinte-director ge­neral, aducând ca dovadă un schimb de e-mail-uri care se referă ex­pli­cit la „lobby-ul“ politic făcut la PSD de Viorica Nicoleta Ba­laci în favoarea lui Ovidiu Mi­cu­lescu. Mesajul conține re­pro­șuri la adresa atitudinii aro­gante a șefului, care nu știe să răsplătească efortul sau, cum spune semnatara „nici măcar un mulțumesc, o li­te­ră nu am primit“.

Frag­mente din mesajul datat 18 octombrie 2010, semnat nicole_bal2 și nedenunțat de adre­sant, în­vederează din plin „șerpăria“ din SRR: „Voiam să știi că faptul că te-am sunat, te-am cău­tat, m-am zbătut, a fost o dovadă a bunei cre­dințe pe care eu am dovedit-o față de ti­ne. Când tu veneai în radio, eu eram în greva foamei, remember, ca să te susțin? Eu am vreo 17 ani de radio adevărat, cu știri, cu mar­keting, cu anchete, cu emisiuni... Faptul că ești oarecum apropiat lui Victor Ponta este o situație benefică, sper să ți se datoreze personal, crede-mă de multe ori am învățat că în partid sau în echipă, poziția se cu­ce­reș­te, nu e numită. Oricum îl voi căuta să îi ex­plic situația în detaliu, îmi pare rău că te-am lăudat acum 4 zile la el. Te-am contactat în repetate rânduri. Nu mi-ai răspuns ni­cio­da­tă, dovadă a faptului că te domină o aro­ganță care ar trebui să te trimită înapoi la niște repere pentru care niște proști ca mine au muncit și nu tu, nu știu dacă ne com­parăm cv-urile, cine iese cu plus, la stat, pe bune, fără partid sau intervenții... Eu am mun­­cit în primele rânduri la legea radio-tv, nu ai dreptul să o negociezi cu Ruxandra, Di­nu Săraru sau Sorin Oprescu, datorită mie ai un post în CA, să ții bine minte asta. De exem­plu, faptul că tu sau dvs. ați luat majoritatea în Parlament la alegerile pt. radio, se da­to­rea­ză și lobby-ului meu pe care eu sin­gu­rică l-am făcut și pe care care dvs. sau tu îl demolați cu succes, având în vedere că niște proști din radio v-au votat“. Aver­tis­mentele au avut efect, așa că Nicoleta Balaci este azi membră în Consiliul de Administrație al SRR, din partea sindicatului. Adrian Moise a inițiat o pro­ce­dură în justiție pentru anularea alegerii în CA a Vioricăi Balaci și a lui Adrian Doroș, dosarul 4322/2/2014 primind câștig de cauză în pri­mă instanță la Tribunalul Bu­cu­rești.

Nici în TVR situația nu diferă. Decizii luate pe șest, în contradicție cu văicărelile publice și cu solicitările ba de amnistie fiscală, ba de aju­tor financiar, arată că altele sunt țintele șe­fi­mii în așteptarea iertării de păcate, în caz că vin li­be­ralii la putere... (continuare)

Sursa: Editorial scris de Brânduşa Armanca pentru Revista 22