News‎ > ‎

StareaPresei.ro: Angajaţi Agerpres, nu semnaţi altă fişă a postului!

postat 19 oct. 2011, 00:13 de Office Mediasind

MediaSind atrage atenţia angajaţilor Agerpres să nu cedeze la presiunile conducerii agenţiei şi să semneze o altă fişă de post decât cea negociată cu reprezentantul sindicatului când acesta a fost prezent la negocieri.

pbworks

Pentru că aceasta este acum tendinţa. De mai mulţi ani. Metoda standard de a crea presiuni asupra salariaţilor e formată din câteva mişcări tipice care, combinate simplu, brut, induc o presiune fantastică asupra angajatului.

Prima măsură administrativă este să-i ceri angajatului să se dezafilieze de la sindicat, ameninţându-l cu sancţiuni administrative, scăderi de salariu, penalizări şi eventual concedierea dacă nu se conformează.

A doua măsură administrativă este să chemi salariatul la negocieri, în cursul cărora îi propui să semneze o altă fişă a postului. În ambele situaţii – pardon, în toate situaţiile posibile care apar, nu numai în acestea două, angajatul aflat într-o astfel de situaţie trebuie să ţină un jurnal personal minuţios şi să caute în permanenţă să obţină probe privind discuţiile pe care le are şi actele pe care se încearcă de către administraţie să fie forţat să le semneze.

Pe de altă parte, este preferabil să aibă o legătură continuă cu un avocat, care să-i spună cum să reacţioneze legal faţă de presiunile administraţiei, îndeobşte prin notificări succesive, trecute prin registratura instituţiei, parafate şi semnate.

Mai trebuie spus că, atunci când discutăm despre jurnalişti (să mă ierte cititorii acestor rânduri ce nu sunt jurnalişti), lucrurile se complică. Meseria de jurnalist e mult mai greu de făcut cât de cât ca lumea decât meseria de inginer, atunci când administraţia te pune sub presiune. Scrii prostii. Spui pe post prostii. Nu te poţi concentra. Nu mai poţi să faci nimic.

Arhitectul, inginerul, şoferul nu lucrează direct cu frazele, cuvintele, nu trebuie să fie atât de atent ce scrie, spune, rosteşte pe gura de sub nas şi de deasupra bărbiei, mai poate negocia cumva, într-un fel sau altul, dacă spune sau scrie vreo tâmpenie, jurnalistul nu. E afectat direct.

Cei care fac presiuni asupra lui speculează imediat erorile sale şi-l pun sub o presiune şi mai mare, astfel încât acesta poate să intre în armonie, ca un sistem mecanic. Când aceste presiuni sunt făcute premeditat, ele se numesc mobbing.

Aşa îi spun metodei de a face presiuni occidentalii, mai păţiţi decât noi în lucruri de acest fel. Iar dacă insul totuşi nu cedează la presiuni semnând orice, în asemenea momente se poate îmbolnăvi. De aceea, este foarte grav faptul că în presă se petrec astfel de lucruri.

Ieri ne distram cu un tratament fabulatoriu, constând într-o discuţie închipuită dintre Ioan Roşca şi o recepţioneră din Strasbourg în limba romfreză. Lucrurile însă sunt cât se poate de serioase, chiar tragice: după cunoştinţa noastră, mor oameni din cauza tratamentului la care sunt supuşi, lucrând în presă şi fiind trataţi ca sclavii.

Cu atât mai mult cu cât cei care fac acest lucru au carte de presă şi ar trebui să ştie că nu sunt nişte simpli frezori de cuvinte, ci influenţează opinia publică prin ce scriu ei şi cei aflaţi în subordinea lor. Şi că faptul că fac presiuni asupra angajaţilor pe care îi conduc vremelnic îi descalifică în breaslă.

Oricât de multe capcane de cârtiţe deţin în proprietate personală sau administrează în numele statului român.

Sursa: StareaPresei.ro

Comments