News‎ > ‎

Ziarul Hunedoreanului: CODUL DEONTOLOGIC e singura mea lege

postat 23 mar. 2011, 03:15 de Office Mediasind   [ actualizat la 23 mar. 2011, 03:34 ]

Să ne amintim. Ziarele arătau cum a fost depăşit planul de producţie la hectar şi cum mama eroină are trei copii şi este muncitoare la IMO. La televizor, în cele două ore, vedeam cum Tovarăşul a fost în vizită la Combinatul de la Galaţi şi a fost primit cu pâine cu sare. Iar jurnalistul era absolvent de Ştefan Gheorghiu. Atunci, exista o Lege a presei. Legea 3/1977. Cea pe care o regretă azi parlamentarii noştri şi pe care o invocă în motivarea lor prin care cer organizaţiilor media să sară cu propuneri pentru o lege a presei până în data de 3 mai.


Nu ştiu dacă au încercat să fie ironici, să ne sfideze cu superioritate nonşalantă sau pur şi simplu e vorba de ignoranţă. 3 mai este Ziua Mondială a Libertăţii Presei! Atunci când noi, presa, ar trebui să ne ducem la parlamentari cu jalba-n proţap şi să le prezentăm, democratic – vor ei să spună, cum vrem noi să arate legea presei.


Funcţionăm după legile României (Codul Penal, Codul Civil şi încă multe altele) şi asta ar trebui să fie suficient. Putem fi traşi la răspundere, atunci când greşim, şi asta ar trebui să îi liniştească pe parlamentarii îngrijoraţi de soarta presei din ţara asta. Dar ipocrizia cu care vin să ceară legea presei este aceeaşi cu care taie din salarii, fac din angajat sclav - prin noul Cod al muncii sau ne împovărează pe toţi cu aproape cele mai mari impozite din Uniunea Europeană. Este aceeaşi ipocrizie cu care au semnat încă secretizatul contract Petrom sau au cedat zăcământul de aur de la Roşia Montană. Toate, pentru binele naţiunii! Adrian Năstase a spus, pe vremea când era PSD-ul la putere, că „Presa liberă are o problemă: scrie ce vrea”. Asta este, cred eu, cea mai mare problemă a parlamentarilor noştri. Mai ales că vin alegerile, anul viitor!


Eu nu am să fiu ipocrită să spun că presa este fată-mare, că ziariştii sunt cei mai curaţi oameni ai societăţii româneşti. N-am să spun că nu avem şi noi probleme. Dar lupta pe care o ducem, de câţiva ani încoace, prin procesele de autoreglementare, este ceea ce trebuie să cearnă – jurnaliştii de altceva. Jurnaliştii, de cei pe care nu vrem să-i recunoaştem în breaslă. O breaslă liberă!


Port în geantă un pix pe care scrie „Trust me, I'm a reporter” (Ai încredere în mine, sunt reporter). A fost cumpărat din Muzeul presei din Washington. Acolo unde, pe un perete stă scris un citat din unul dintre preşedinţii Statelor Unite, Richard Nixon, şi care spune aşa (în traducere) „Americanii nu cred nimic până nu văd la televizor”. Acolo unde, a fi jurnalist înseamnă ceva. Mult. Şi acolo unde presa este liberă. Nu funcţionează după o lege.


Voi sărbători, aşa cum fac de câţiva ani încoace, la 3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei.


Respect şi mă supun CODULUI DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI. Şi asta e suficient. E singura mea lege.

Comments