Cuprins

1. 1 În data de 4 februarie 2011, în cadrul unei misiuni organizate la Bucureşti de Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, Comitetul Executiv i-a acordat lui Aidan White, secretarul general al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, titlul de Membru de Onoare al FRJ MediaSind pentru activitatea extraordinară pe care acesta a depus-o în apărarea drepturilor şi libertăţii de exprimare a jurnaliştilor români.
2. 2 Comitet Executiv:
3. 3 MediaSind – un apărător al libertăţii de exprimare  
4. 4 Petiţia FRJ MediaSind şi CSDR depusă la Parlamentul European împotriva strategiei CSAT

Federatia Română a Jurnaliştilor MediaSind este organizaţia sindicală reprezentativă a jurnaliştilor din Romania. Peste 9.000 de angajaţi care lucrează  în industria mass-media din Romania sunt membri ai unuia dintre sindicatele afiliate FRJ MediaSind.

Infiinţată în anul 2004, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media împreună cu Patronatul Presei din România - ROMEDIA şi Uniunea Naţională a Patronatului Român – UNPR, FRJ MediaSind are ca membri peste 24 de sindicate afiliate din presa scrisa, radio televiziune, edituri şi difuzare. Este membru fondator al Comitetului Sectorial Mass Media, singura organizaţie abilitată de lege să ia decizii în ceea ce priveşte formarea profesională (validări de standarde ocupaţionale, calificări etc.)

În data de 27 august 2004 organizaţiile reprezentative din ramura mass-media de la acea dată – Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România, Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Federaţia Sindicatelor Unite din Televiziunea Română şi Societatea Ziariştilor Români - au înfiinţat Uniunea Sindicală MediaSind care, ulterior, a devenit Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind. Aceste organizaţii au  semnat pentru prima dată în istoria presei din România, într-un context nu foarte favorabil unor asemenea acţiuni, un document ce reprezintă „piatra filozofală” a întregului eşafodaj sindical din mass-media, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass – Media.

Fiind membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ) şi al Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ), Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind întocmeşte  rapoarte pentru domeniul presei. Concluziile şi rapoartele MediaSind sunt prezentate în raportul global al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, instituţiilor Uniunii Europene, fiind, la rândul lor, materiale de informare şi evaluare de către forurile europene a stadiului de democratizare a presei din România, a gradului de respectare a libertăţii de exprimare şi asupra tuturor aspectelor de interes ale mass-media.

Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, în calitate de membră fondatoare a Comitetului Sectorial Mass-Media, a dezvoltat standarde ocupaţionale şi calificări aferente pentru mai multe ocupaţii din domeniul mass-media. FRJ MediaSind derulează constant activităţi menite să ridice standardul profesional al breslei jurnaliştilor din România, printre care pregătire, dezbateri şi conferinţe. Menţionăm, printre acestea, Cursul pentru Jurnalism de Investigaţie organizat în parteneriat cu Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ) şi Oficiul European de Luptă Anti Fraudă (OLAF).

FRJ MediaSind este unul dintre iniţiatorii Codului Deontologic Unic al Jurnalistului ataşat Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, document care include clauza de constiinta.

În data de 4 februarie 2011, în cadrul unei misiuni organizate la Bucureşti de Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, Comitetul Executiv i-a acordat lui Aidan White, secretarul general al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, titlul de Membru de Onoare al FRJ MediaSind pentru activitatea extraordinară pe care acesta a depus-o în apărarea drepturilor şi libertăţii de exprimare a jurnaliştilor români.

Petitia pentru libertatea presei in Romania

Comitet Executiv:

1. Cristi Godinac, Preşedinte

2. Adrian Valentin Moise, Vicepreşedinte Domeniu radio,

3. Sorin Rada, Vicepresedinte Domeniu tv

4. Cornelius Popa, Vicepreşedinte Domeniu presa scrisă

5. Dumitru Mangu, Vicepreşedinte Domeniu edituri şi tipografie

6. Gabriel Grosu, Secretar General

7. Liliana Hinoveanu, Coordonator Departament radio

8. Ion Moraru, Coordonator Departament tv.

9. Maria Schifirneţ, Coordonator Departament presa scrisă

10.Tiberiu Lovin, Coordonator Departament presă online

11. Ştefan Naubauer, avocat, doctor şi lector universitar, coordonator Departament juridic

12. Radu Popescu, avocat, lector universitar, coordonator Departament juridic

13. Tania Istrate - Coordonator Departament Comunicare

MediaSind – un apărător al libertăţii de exprimare  

„Curajul, dăruirea, ambiţia şi determinarea au fost şi sunt doar câteva dintre calităţile pe care orice membru de sindicat, orice jurnalist, orice om de presă trebuie să le posede pentru a-şi duce la bun sfârşit ţinta pe care şi-a propus-o. Riscul pe care noi ni l-am asumat acum câţiva ani, de a construi mijlocul prin care vocea jurnaliştilor sa poate fi auzită şi respectată, a părut pentru unii un curaj ce friza nebunia, o obrăznicie ce trebuia pedepsită cu orice preţ, o încercare sortită în mod evident eşecului. Acest risc s-a transformat într-o palmă grea pe obrazul patronilor de media care îşi duceau veacul şi făceau regulile după bunul lor plac pe o moşie pe care jurnaliştii trudeau fără niciun fel de drepturi, dar cu multe obligaţii. Erau vremuri în care cuvinte ca sindicalist, mişcare sindicală în mass-media reprezentau tabu-uri greu de surmontat. Vremuri în care sindicatele din presă erau anatemizate, iar membrii de sindicat deveneau nişte paria, nişte nulităţi ce trebuiau evitate cu orice preţ. Erau vremuri care aminteau de inchiziţie, iar noi, sindicaliştii din mass-media, ar fi trebuit să ardem pe rug ca vrăjitoarele din evul mediu. Noi toţi eram nişte subversivi care lucram împotriva aşa-zisei dreptăţi şi reguli încetăţenite.

Am început atunci un război pe care nu l-am terminat încă. Luptele continuă pe multe fronturi: al politicienilor certaţi cu libertatea de exprimare, al patronilor din presa centrală şi locală care nu respectă regulile negociate, al unor asociaţii profesionale „ fantomă”, al unor grupuri de interese ce nu respectă regulile deontolgiei profesionale.

Desigur, dacă la început luptam cu mentalităţi anchilozate  în stereotipuri moşiereşti cu conştiinţe pătate şi tributare încă unor reguli arhaice venite dintr-o formă de capitalism sălbatic, cu indolenţa unui „bine” conservat în tiparul stăpân-slugă, acum avem instrumentele prin care putem câştiga drepturi la care nimeni nu ar fi visat sau sperat vreodată. Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, piatra de hotar în lungul drum pe care am ales să-l parcurgem, a însemnat pentru noi toţi simbolul şi forţa care ne-au ajutat să câştigăm procese în instanţă, să demonstrăm că avem un cuvânt de spus, să primim ceea ce ni se cuvine. Poate că acum, când vorbim despre marea reuşită a semnării primului Contract Colectiv din istoria presei, pare o chestiune intrată deja în desuetitudine, într-o normalitate ce ar fi fost acum câţiva ani doar o speranţă, într-o poveste spusă la gura sobei de către moşnegi ce-şi aduc aminte de vitejia lor pe câmpurile de bătălii, din tinereţile apuse.

Şi totuşi, unificarea organizaţiilor sindicale din mass-media într-o singură organizaţie de sine stătătoare, cu personalitate juridică proprie, cu peste 9000 de salariaţi din presa scrisă, radio, televiziuni, edituri, tipografii şi difuzare a reprezentat constituirea unui pol de putere a mişcării sindicale româneşti din presă pentru fiecare truditor din această breaslă atât de des atacată. Această realitate a fost recunoscută şi de cea mai importantă organizaţie a jurnaliştilor din lume FIJ – Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor, în momentul în care ne-am afiliat ca membru cu drepturi depline. Într-un fel, s-a dovedit că noi nu am fost reprezentarea simbolică a unui personaj ca Don Quihote luptându-se cu morile de vânt. Am luptat, am pierdut uneori, dar am şi câştigat redute considerate ca invincibile. Martori ne sunt aceia care au câştigat procese în instanţă împotriva propriilor patroni, martori ne sunt toţi aceia care au ieşit în stradă alături de noi, au tremurat în frig şi ploaie pentru a picheta Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia. Martori ne sunt partenerii de negociere a contractelor colective de muncă, reprezentanţii patronatelor din presă, reprezentanţii organizaţiilor sindicale şi profesionale, colegii din presa internaţională, martori ne sunt reprezentanţii clasei politice româneşti, martor ne este Dumnezeu care ne-a dat puterea de a trece peste orice obstacole şi înţelepciunea de a învăţa din propriile greşeli.

An de an am adus îmbunătăţiri şi noi drepturi la CCM, am dat clauzei de conştiinţă a jurnalistului putere de lege. An de an ne-am străduit să creăm condiţii  mai bune pentru jurnalişti, pentru toţi cei care lucrează în mass-media. Nu am stat deoparte nici când reprezentanţi ai clasei politice au încercat să pună botniţă libertăţii de exprimare. Nu am lăsat nepedepsită nicio reacţie care ar fi putut afecta imaginea şi demnitatea condiţiei de jurnalist.

Se spune că istoria este scrisă de învingători, dar e trăită de învinşi. Semnificaţia acestei afirmaţii este parţial adevărată. Noi am scris istoria am trăit-o şi am înfăptuit-o de pe poziţia învingătorilor. Etapele pe care le-am parcurs în aceşti ani ne dau ceritudinea că orice confruntare poate avea învingători în ambele tabere, căci strădaniile noastre aduc şi vor aduce avantaje nu numai membrilor de sindicat, ci şi patronilor din media. Suprimarea oricărui obstacol în calea libertăţii de exprimare, siguranţa unui loc de muncă, demnitatea profesiei de jurnalist, condiţii decente de desfăşurare a activităţii etc., vor duce inevitabil la eficienţă şi randament, la profesionalism şi dăruire, finalmente la tiraje mărite şi profit pentru toată lumea. Aceasta este mentalitatea pe care dorim să o promovăm. Acesta este drumul pe care trebuie să mergem. Aceasta este istoria pe care trebuie să o scriem la unison. Atunci nu vor mai fi învingători şi învinşi, vom fi cu toţii doar învingători.”

 Cristi Godinac, preşedinte FRJ MediaSind

Petiţia FRJ MediaSind şi CSDR depusă la Parlamentul European împotriva strategiei CSAT

Comisiei de Petiţii a Parlamentului European, Doamnei Erminia Mazzoni, Preşedinte al Comisiei de Petiţii. Confederaţia Sindicatelor Democratice din România CSDR şi Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind vă aduc la cunoştinţă textul acestei petiţii, care se referă la un atac fără precedent la adresa libertăţii de exprimare şi informare, petrecut în România, ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO. În data de 23 iunie 2010, Consiliul Superior de Apărare a Ţării (CSAT) a analizat şi a aprobat Strategia Naţională de Apărare (SNAp), document redactat la iniţiativa Preşedintelui României, Traian Băsescu, în prezenţa celor mai importanţi membri ai Guvernului şi a şefilor principalelor servicii secrete.  În acest document sunt enumerate provocările la adresa securităţii naţionale a României, iar la articolul 6.2 Vulnerabilităţi, paragraful 10, se precizează: „Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului reprezintă o (…) vulnerabilitate a statului român.” Includerea unei astfel de aserţiuni în documentele oficiale ale CSAT reprezintă o încercare de răsturnare a sistemului democratic din România, fapt fără precedent în istoria recentă a ţării noastre. În contrast cu oricare alt document similar, aprobat în oricare alt stat membru al Uniunii Europene şi al NATO, precum şi documentele adoptate anterior în România după anul 1990, Strategia Naţională de Apărare din 23 iunie 2010 menţionează explicit ca vulnerabilităţi acţiunile mass-media. Deşi specific în formulare atunci când vine vorba despre presă şi ameninţarea pe care aceasta o poartă, documentul nu defineşte conceptul de securitate naţională. Cu toate acestea textul se defineşte ca fiind: „(…) un instrument de lucru prin intermediul căruia, plecând de la nevoia apărării ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate, se gestionează riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile.” În acest raţionament: „Succesul apărării duce la obţinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideală, ar fi caracterizată prin absenţa riscurilor şi a ameninţărilor.” Pe cale de consecinţă, strategia naţională deschide posibilitatea nu doar a îngrădirii libertăţii de informare şi exprimare dar şi a eliminării premeditate prin mijloace încadrate „legal”,  a jurnaliştilor care îşi permit ca, în timpul exercitării profesiei lor, să critice o autoritate publică care acţionează abuziv sau care nu are competenţă. Mai mult decât atât, dat fiind faptul că documentul schiţează, legitimează şi oferă cadrul pentru posibila acţiune a serviciilor secrete şi a instituţiilor de forţă din România, se elimină restricţiile punerii în practică efectivă a acestei strategii pentru a elimina presupusele vulnerabilităţi. În baza acestui raţionament, specific regimurilor dictatoriale, jurnaliştii care au dezvăluit afacerea Watergate sau alţii care au acţionat similar ar fi trebuit să fie trataţi conform strategiei domnului Traian Băsescu, cu toată forţa organelor represive, astfel încât să se elimine vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale. Dincolo de dimensiunea politică şocantă, documentul menţionat reprezintă în opinia noastră încălcarea explicită de către un stat membru al Uniunii Europene a unor norme juridice fundamentale, după cum urmează: Articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: 1. „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. 2.Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.” Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: I)      „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. II)    Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.” Astfel, în conformitate cu articolul 52 alin 3 din Cartă, acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi cel garantat prin CEDO. Restrângerile care pot fi aduse acestui drept nu le pot depăşi, prin urmare, pe cele stabilite la articolul 10 alineatul 2. Pe cale de consecinţă: „Începând cu hotărârea Handyside (7 decembrie 1976, /49), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 al CEDO este unul din drepturile fundamentale într-o societate democratică bazată pe pluralism, toleranţă şi spirit de deschidere. Astfel, Curtea a afirmat că libertatea de exprimare nu priveşte numai informaţiile şi ideile primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar şi pe cele care scandalizează, şochează sau neliniştesc statul ori o parte oarecare a populaţiei.”  Articolul 6. din Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene „1) Uniunea recunoaşte drepturile libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor. Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în nici un fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate. Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii. 2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a  libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare. 3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.”   În mod firesc, petiţionarii se adresează Parlamentului European şi Comisiei Europene cu solicitarea explicită de a cere retragerea de îndată a prevederilor articolului 6.2 Vulnerabilităţi, paragraful 10, iar în cazul unui refuz, declanşarea procedurii de infringement pentru încălcarea normelor europene menţionate anterior. Dorim să precizăm că acest document, odată adoptat de Parlamentul României, va fi urmat de elaborarea unor acte normative în vederea implementării Strategiei Naţionale de Apărare. Credem că, dincolo de afilierea dumneavoastră politică, dincolo de convingerile dumneavoastră, avem de-a face în cazul mai sus menţionat cu un atac explicit şi inacceptabil la adresa uneia dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi credem că acest fapt nu poate fi nici tolerat şi nici acceptat pentru că, „Libertatea noastră depinde de libertatea presei iar acest lucru nu poate fi limitat sau pierdut.” - Thomas Jefferson De asemenea, dorim să vă aducem la cunoştinţă că acest atac împotriva libertăţii presei nu este singular. Impozitarea excesivă a industriei de media, adoptarea unor acte normative privind regimul fiscal al drepturilor de autor ceea ce a creat un adevărat haos fiscal în  domeniul presei şi nu numai, refuzul clasei politice de a depolitiza institutuţiile publice de radio şi televiziune, desele atacuri împotriva jurnaliştilor declanşate de reprezentanţi ai clasei politice, nu fac decât să submineze dreptul cetăţeanului de a fi corect informat. Alăturat vă transmitem şi reacţiile principalelor organizaţii ale jurnaliştilor români precum şi cele ale colegilor din Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, organizaţie la care suntem afiliaţi cu drepturi depline. Confederaţia Sindicatelor Democratice din România - CSDR Preşedinte, Iacob Baciu Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Preşedinte, Cristi Godinac Confederaţia Sindicatelor Democratice din România - CSDR este organizaţie reprezentativă, conform legii, la nivel naţional, cuprinzând peste 500 000 de membri, este afiliată  la Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) şi membră fondatoare a Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor.(CIS) Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind este o organizaţie reprezentativă, conform legii, la nivel de ramură mass-media, cuprinzând peste 9000 de membri. Este afiliată internaţional la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (FEJ) şi la Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor(FIJ).